Proiect de lege depus la Senat

În practica judiciară, în momentul în care am asistat sau am reprezentat un client într-o cauză penală, am observat faptul că se pot ivi o serie de situații care pot conduce în mod inevitabil la încălcarea drepturilor sau garanțiilor procesuale ale subiecților procesuali principali sau ale părților.

​

În continuare, am observat faptul că aceste încălcări ale drepturilor sau garanțiilor procesuale au loc în special în faza urmăririi penale, fază incipientă a procesului penal.

​

Aceste situații sunt generate de forma actuală a Codului de procedură penală.

​

Actualmente, Codul de procedură penală nu prevede în mod expres o serie de obligații clare în sarcina organului de urmărire penală, organelor de cercetare penală sau în sarcina judecătorului de drepturi și libertăți:

​

• nu este prevăzută în mod expres obligația organului de urmărire penală sau organelor de cercetare penală de a comunica/ remite o copie a procesului-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect;

• nu este prevăzută în mod expres obligația organului de urmărire penală sau organelor de cercetare penală de a comunica/ remite o copie a procesului-verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat;

• nu este prevăzută în mod expres obligația organului judiciar de a comunica/ remite o copie a referatului cu propunere de arestare preventivă în momentul în care un inculpat este adus în fața judecătorului de drepturi și libertăți cu o propunere de arestare preventivă;

• nu este prevăzută în mod expres obligația organului judiciar de a comunica/ remite o copie a referatului cu propunere de prelungire a arestului preventiv în momentul în care un inculpat este adus în fața judecătorului de drepturi și libertăți cu o propunere de prelungire a acestei măsuri preventive;

• nu este reglementat în mod expres un termen optim pentru apărătorul inculpatului (ales sau desemnat din oficiu) în vederea studierii și consultării dosarului de urmărire penală la momentul la care se discută referatul cu propunere de arestare preventivă;

• nu este reglementat în mod expres un termen optim pentru apărătorul inculpatului (ales sau desemnat din oficiu) în vederea studierii și consultării dosarului de urmărire penală la momentul la care se discută referatul cu propunere de prelungire a arestului preventiv;

• nu este reglementat în mod expres un termen optim pentru apărătorul inculpatului (ales sau desemnat din oficiu) în vederea studierii și consultării dosarului de urmărire penală la momentul la care se discută plângerea formulată împotriva ordonanței procurorului prin care a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar.

​

Astfel, actualul proiect de lege nu vine să revoluționeze Codul de procedură penală, ci să statornicească o practică deja agreată și implementată de către unele unități de parchet sau de către unele instanțe judecătorești. Opinez în acest sens pentru că deja există pe teritoriul României unități de parchet sau instanțe judecătorești unde se practică eliberarea/ remiterea/ comunicarea acestor înscrisuri către subiecții procesuali principali sau către părțile angrenate într-o cauză penală.

​

Actualul proiect de lege este cu atât mai important cu cât am identificat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului o serie de cauze în care România a fost condamnată în mod repetat tocmai din cauza acestor situații în care au fost încălcate drepturile sau garanțiile procesuale ale subiecților procesuali principali sau ale părților. Astfel, prin deciziile emise de Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a stabilit faptul că în procedurile penale desfășurate pe teritoriul țării noastre au fost încălcate sau nesocotite următoarele drepturi: dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și dreptul părților de a studia/ consulta actele și lucrările dosarului de urmărire penală.

​

Pentru un studiu mai detaliat și mai amănunțit, vă invit să studiați Expunerea de motive care a stat la baza redactării acestui proiect de lege!