Cu titlu de recomandare:

Nu este un secret faptul că țara noastră se află într-un impas din punct de vedere economico-financiar. Este necesară implementarea de urgență a unor măsuri pentru a crește gradul de colectare a taxelor și impozitelor.

Tocmai de aceea, acest studiu nu are rol de critică, ci are rolul de a expune o serie de îmbunătățiri a unor propuneri legislative ce vor intra în procesul legislativ în următoarea perioadă.

Nu este un moment prielnic să criticăm, ci un moment ideal să ajutăm atunci când resursele ne permit.

Tocmai de aceea, prezentul studiu sau prezentele observații sunt redactate în calitate de avocat nu au niciun fel de conexiune cu o anumită afinitate sau apartenență politică a subsemnatului.

Scopul cercetării amănunțite efectuate de către mine este doar acela de a sublinia modalitatea de redactare a unui text de lege (cuprins într-un proiect de hotărâre) pentru ca destinatarii normei de drept să înțeleagă comportamentul indezirabil (norma să fie predictibilă) și sancțiunea și acela de a indica faptul că uneori normele elaborate s-ar putea să nu aibă aplicabilitate în viața de zi cu zi.

În acest sens, am observat în ultima perioadă (în mass-media) faptul că se pregătește un proiect de lege privind adoptarea unor măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Am intrat în posesia acestei propuneri (al acestui document) tot prin intermediul mass-mediei.

Tocmai de aceea, cu titlu preliminar, aș face următoarele precizări: dacă proiectul de lege va intra pe masa legislativului în forma vehiculată în cadrul mass-mediei, ideile mele pot servi oricând cu titlu de amendament/ amendamente, iar dacă proiectul de lege va intra pe masa legislativului într-o formă nouă, corijată, sau nu va mai intra deloc pe masa legislativului, atunci cu toții am avut plăcerea de a efectua/ lectura un studiu de caz.

Așadar:

La articolul IX din acest proiect de lege, sunt tratate modificările și completările dorite asupra Ordonanței Guvernului nr. 2/ 2001.

Art. IX. din proiectul de lege, evocă următoarele aspecte:

Art. IX. – Ordonanţa guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La alineatul (2) al art. 8 literele c) și d) se modifică și vor avea următorul cuprins:

„c) 10.000 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene ori ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti;

d) 5.000 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti.”

2. La art. 25 se introduce un nou alineat, alin. (1²) și va avea următorul cuprins:

„(1²) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză primirea și aceste împrejurări nu sunt înregistrate cu mijloace audio-video ale organului din care face parte agentul constatator , comunicarea acestuia se face de către agentul constatator, în termen de cel mult două luni de la data încheierii.”

3. La art. 28 după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru amenzile aplicabile în domeniul urbanismului, contravenientul poate achita jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, agentul constatator făcând mențiune expresă despre această posibilitate în cuprinsul procesului-verbal.”

4. La art. 28 după alineatul (3) se introduc cinci noi alineate, alineatele (4) - (8), cu următorul cuprins:

„(4) În situația neachitării amenzii contravenționale în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) cuantumul acesteia se majorează cu 30%.

(5) În situația neachitării amenzii contravenționale în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) cuantumul acesteia se majorează cu încă 30%.

(6) Alineatele (4) și (5) se aplică de către organele fiscale în cadrul executării creanțelor fiscale.

(7) Dacă în termen de 3 ani de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, amenda nu a fost achitată, organul fiscal local transmite procesul verbal de constatare a contravenției la judecătoria de pe raza căreia își are domiciliul contravenientul pentru ca instanța să dispună:

a) transformarea în muncă în folosul comunității;

b) transformarea în amendă penală, cu termen de plată 60 de zile.

(8) Organele fiscale locale pot cesiona creanțele fiscale rezultate din neachitarea amenzilor contravenționale către executori judecătorești sau către operatori economici specializați în recuperarea creanțelor, în vederea colectării acestora, potrivit prevederilor prezentei legi. Cesionarul își adaugă la creanță cheltuielile de executare și o marjă de profit rezonabilă ce se recuperează de la debitorul cedat. Cesionarul datorează Cedentului contravaloarea creanței cesionate. Detaliile cesiunii creanțelor se consemnează într-un contract de cesiune.” 

În cazul de față, ne interesează în mod expres punctul nr. 4 de la art. IX din proiectul de lege, anume cel care modifică și completează art. 28 din Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001.

Pentru a ne face o idee despre ceea ce dorește a se modifica și completa la art. 28 din Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001, este utilă crearea unei situații ce cuprinde forma actuală și forma finală (ce cuprinde modificările/ completările dorite de inițiator):

Forma actuală a art. 28

Forma finală/ dorită a art. 28

(1) Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal. (2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate, prin mijloace de plată online, în conturile dedicate, la instituțiile de credit autorizate cu care există încheiate convenții sau la unitățile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită, prin mijloace de plată online, prin instituții de credit autorizate cu care există încheiate convenții sau la casieriile autorităților administrației publice locale ori ale altor instituții publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcționează, de cetățenia, domiciliul sau de reședința contravenientului ori de locul săvârșirii contravenției, precum și la ghișeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanță se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poștă sau electronic, prin e-mail, organului din care acesta face parte, potrivit dispozițiilor alin. (1). (3) Plata amenzilor contravenționale achitate prin intermediul sistemelor electronice de plată prevăzute de lege se dovedește prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de plată emise de către sistemele de plăți, aceasta specificând data și ora efectuării plății; în aceste situații se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de sistemul de plăți către agentul constatator sau organul din care acesta face parte.

(1) Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal. (2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate, prin mijloace de plată online, în conturile dedicate, la instituțiile de credit autorizate cu care există încheiate convenții sau la unitățile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită, prin mijloace de plată online, prin instituții de credit autorizate cu care există încheiate convenții sau la casieriile autorităților administrației publice locale ori ale altor instituții publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcționează, de cetățenia, domiciliul sau de reședința contravenientului ori de locul săvârșirii contravenției, precum și la ghișeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanță se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poștă sau electronic, prin e-mail, organului din care acesta face parte, potrivit dispozițiilor alin. (1). (3) Plata amenzilor contravenționale achitate prin intermediul sistemelor electronice de plată prevăzute de lege se dovedește prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de plată emise de către sistemele de plăți, aceasta specificând data și ora efectuării plății; în aceste situații se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de sistemul de plăți către agentul constatator sau organul din care acesta face parte. (4)În situația neachitării amenzii contravenționale în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) cuantumul acesteia se majorează cu 30%. (5)În situația neachitării amenzii contravenționale în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) cuantumul acesteia se majorează cu încă 30%. (6) Alineatele (4) și (5) se aplică de către organele fiscale în cadrul executării creanțelor fiscale. (7) Dacă în termen de 3 ani de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, amenda nu a fost achitată, organul fiscal local transmite procesul verbal de constatare a contravenției la judecătoria de pe raza căreia își are domiciliul contravenientul pentru ca instanța să dispună: a) transformarea în muncă în folosul comunității; b) transformarea în amendă penală, cu termen de plată 60 de zile. (8) Organele fiscale locale pot cesiona creanțele fiscale rezultate din neachitarea amenzilor contravenționale către executori judecătorești sau către operatori economici specializați în recuperarea creanțelor, în vederea colectării acestora, potrivit prevederilor prezentei legi. Cesionarul își adaugă la creanță cheltuielile de executare și o marjă de profit rezonabilă ce se recuperează de la debitorul cedat. Cesionarul datorează Cedentului contravaloarea creanței cesionate. Detaliile cesiunii creanțelor se consemnează într-un contract de cesiune.

Observăm faptul că inițiatorul dorește introducerea unei serii de 4 alineate ce cuprinde dispoziții cu rolul de a aduce mai multe venituri la bugetul statului.

În concret, rațiunea proiectului legislativ pare a fi aceea de a îmbunătăți gradul de colectare a amenzilor contravenționale având în vedere dificultățile întâmpinate de autorități în recuperarea acestora.

Deci, premisa de la care pleacă modificarea legislativă privește o serie de contravenienți care nu achită amenda contravențională ce se face venit la bugetul statului și se instituie majorarea cuantumului acestei amenzi contravenționale (deja stabilite în cadrul unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției) sau chiar transformarea ei într-o amendă penală (?).

I. Pentru început, analizăm structura, forma și conținutul alineatului 4: În situația neachitării amenzii contravenționale în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) cuantumul acesteia se majorează cu 30%.

    Practic, dacă o persoană este sancționată cu amendă contravențională și nu o achită la finalul celor 15 zile prevăzute de alineatul (1) al aceluiași articol, atunci cuantumul amenzii contravenționale se majorează cu 30%.

            De aici se desprind mai multe întrebări:

            1. Care este înscrisul/ actul (în sens de instrumentum[1]) prin care se constată împlinirea termenului de 3 luni și, implicit, majorarea cu 30% a cuantumului amenzii?

            2. Care este autoritatea statului care va emite un înscris/ act (în sens de instrumentum)? Răspunsul la această întrebare este oferit de alineatul (6) din modificarea legislativă, dar avem și aici câteva obiecțiuni.

            3. Ce se întâmplă dacă organele statului ce constată împlinirea termenului de 3 luni (și, implicit, neachitarea amenzii contravenționale) și majorează cuantumul amenzii cu 30% greșesc fie noul cuantum al amenzii contravenționale, majorat, fie calculează greșit împlinirea termenului?

Acest act/ înscris mai poate fi contestat? Are natura unui nou proces-verbal de contravenție? Există vreo cale de atac cu privire la acestea? Care este calea de atac și în ce termen se exercită?

            4. După cum bine știm, orice contravenție poate fi sancționată cu amendă cuprinsă într-o limită minimă și o limită maximă, reglementate (limitele) de Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001 sau de alte acte normative cu caracter special, derogatoriu.

Să presupunem că un cetățean săvârșește o contravenție și este sancționat cu amenda contravențională în cuantum maxim.

            În forma actuală, potrivit art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001, limita minimă a amenzii contravenționale este de 25 lei, iar limita maximă nu poate depăși:

a) 100.000 lei*), în cazul contravențiilor stabilite prin lege și ordonanța;

b) 50.000*) lei, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului;

c) 5.000 lei*), în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene ori ale Consiliului General al Municipiului București;

d) 2.500 lei*), în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și ale sectoarelor municipiului București.

Ce se întâmplă dacă amenda contravențională maximă dispusă față de un contravenient nu este achitată în termenul de 3 luni? Are voie noul cuantum majorat cu 30% să depășească limita maximă stabilită (și deja dispusă de un agent constatator)?

5. Cu ce titlu intervine sancțiunea majorării cu 30% a cuantumului amenzii contravenționale dispuse?

Este o creanță accesorie legată de creanța principală? Nu se specifică.

Oricum, nu prea cred în această posibilitate, pentru că deja, de la momentul la care au expirat cele 15 zile în care jumătate din amendă putea fi achitată, au început să curgă dobânzi/ majorări de întârziere/ penalități – tocmai cu titlu de sancțiune pentru neachitarea creanței principale.

Este o nouă amendă contravențională? Este o majorare cu titlu de sancțiune nouă, de creanță principală? Nu se specifică.

Dacă nu este un accesoriu ce ține de creanța principală și îi oferim un caracter independent, trebuie reglementată ca atare – cu titlu de exemplu, în următoarea formă – Neachitarea amenzii contravenționale în termen de 3 luni de la împlinirea termenului prevăzut la alineatul. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională în cuantum de 30% din amenda contravențională neachitată.

Dar ce facem în această situație? Nu mai avem o limită minimă și o limită maximă a amenzii contravenționale. Așa că, în această situație, ce poate achita contravenientul în termen de 15 zile? Nu știm nici în această situație.

Dacă este reglementată ca o contravenție autonomă, atunci trebuie întocmit un nou proces-verbal de contravenție ce are aptitudinea de a fi contestat în fața instanțelor judecătorești.

În continuare, dacă nu este contestat acest nou proces-verbal și trece un termen de 3 luni de la împlinirea termenului de 15 zile, atunci și această amendă contravențională are aptitudinea să nască o nouă amendă contravențională ce trebuie constatată într-un nou proces-verbal de contravenție.

Practic, se pot naște la infinit noi amenzi contravenționale cuprinse în tot atâtea procese-verbal de contravenție.

6. Din nou, dacă nu cunoaștem natura acestei sancțiuni de majorare cu 30% a cuantumului amenzii neachitate, nu ne plasăm într-un caz de ne bis in idem?

Alineatul (4) nu este suficient de clar dacă se implementează o sancțiune cu titlu de accesoriu al creanței principale sau este vorba de o nouă contravenție care nu este corect reglementată.

În această situație, sancționăm din nou contravenientul? Păi acest lucru nu prea este posibil grație art. 5 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001 care evocă următoarele:

„Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principala și una sau mai multe sancțiuni complementare”.

Deci, nu putem sancționa cu titlu principal de două ori.

Dar? Se poate dispune o sancțiune complementară?

Potrivit art. 5 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001, sancțiunile contravenționale complementare sunt:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;

b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități;

c) închiderea unității;

d) blocarea contului bancar;

e) suspendarea activității agentului economic;

f) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv;

g) desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială.

Însă, actuala propunere legislativă de modificare și completare, nu prevede și modificarea sancțiunilor complementare prevăzute la art. 5 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001.

De asemenea, ar fi discutabilă dispunerea unei sancțiuni complementare suplimentare la 3 luni și 15 zile de la momentul la care s-a întocmit un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

7. Cu privire la noțiunea de „la expirarea termenului”, din punctul de vedere al normelor de tehnică legislativă, ar fi de preferat noțiunea „la împlinirea unui termen de...”.

8. Această majorare în cuantum de 30% urmează a se aplica pe lângă dobânda legală/ penalitățile de întârziere?

Dacă răspunsul ar fi unul afirmaativ, în această situație s-ar dubla accesoriile ce însoțesc și se dezvoltă pe lângă creanța principală.

Dacă răspunsul ar fi unul negativ, se nasc accesorii și cu privire la suma rezultată din procentajul de 30% aplicat?

9. Luând în considerare modificare propusă și la alineatul (7) lit. b) – transformarea amenzii contravenționale într-o amendă penală – plângerea contravențională nu devine un cvasi proces penal în care petentul nu se bucură de aceleași drepturi și garanții procesuale de care s-ar bucura un suspect/ inculpat cercetat în cadrul unui dosar penal?

Ne referim aici la faptul că în situația descrisă mai sus, petentul nu ar beneficia de tot ceea ce oferă principiul oficialității (pentru că plângerea contravențională este guvernată de principiul disponibilității), de un probatoriu complex administrat anterior sesizării unei instanțe de judecată sau de o fază filtru a camerei preliminare.

Pe lângă aceste aspecte, un petent ar ajunge să fie sancționat din punct de vedere penal de către o instanță civilă.

În final, un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției ar avea valoarea juridică a unui rechizitoriu.

II. Mai departe, analizăm structura, forma și conținutul alineatului 5: În situația neachitării amenzii contravenționale în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) cuantumul acesteia se majorează cu încă 30%.

1. Cu titlu preliminar, arăt faptul că, din punctul meu de vedere, se pot ridica pentru alineatul 5 exact aceleași 7 întrebări/ nelămuriri/ critici/ inexactități ce planează asupra alineatului 4.

Însă, cu caracter de noutate în ceea ce privește alieantul nr. 5, se nasc următoarele întrebări:

8[2]. Cu ce amendă contravențională este corelată noua majorare de 30%?

Cu amenda contravențională inițială, dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției?

Nu se specifică, iar textul este neclar.

Noua majorare de 30% se corelează cu amenda contravențională neachitată și deja majorată cu 30%?

Nu se specifică, iar textul este neclar.

9. Ce se întâmplă în a 6-a lună în situația în care un cetățean sancționat contravențional nu a achitat în termen de 3 luni amenda contravențională, i se majorează cu 30% amenda inițială, în a 4-a luna achită amenda contravențională inițiată (nemajorată și practic rămâne restant un debit în cuantum de 30% din amenda contravențională dispusă inișial)?

Se mai aplică vreo majorare? Nu știm pentru că nu cunoaștem natura majorării în procentaj de 30% din amenda contravențională dispusă prin procesul-verbal de contravenție – accesorie ce ține de principal sau sancțiunea contravențională independentă dispusă ca urmare a săvârșirii unei noi contravenții (nereglementată sau insuficient reglementată) și a emiterii unui nou proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției?

III. În continuare, analizăm structura, forma și conținutul alineatului 6: Alineatele (4) și (5) se aplică de către organele fiscale în cadrul executării creanțelor fiscale.

1. Cu privire la această formulare, pentru a asigura respectarea normelor și principiilor prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, precum și o corelare terminologică minimă cu dispozițiile existente din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, se impune ca alin. (6) să fie redactat după cum urmează:

Punerea în aplicare/ punerea în executare a măsurilor (administrative/ altă natură ce ne este străină la momentul actual) reglementate la alineatele (4) și (5) se dispune de către......

- pentru a exista o corelare terminologică cu dispozițiile art. 4 alin. (1) sau art. 39 (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

2. De ce ar trebui aduse la îndeplinire alineatele (4) și (5) de către organele fiscale în cadrul executării creanțelor fiscale, din moment ce natura juridică a majorării cu 30% nu este una clară?

IV. Mai departe, analizăm structura, forma și conținutul alineatului 7: Dacă în termen de 3 ani de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, amenda nu a fost achitată, organul fiscal local transmite procesul verbal de constatare a contravenției la judecătoria de pe raza căreia își are domiciliul contravenientul pentru ca instanța să dispună:

    a) transformarea în muncă în folosul comunității;

    b) transformarea în amendă penală, cu termen de plată 60 de zile.

*. Practic, acest nou alineat ne arată că dacă un cetățean este sancționat contravențional cu amendă contravențională și nu o achită într-un termen de 3 ani de zile, amenda contravențională se poate transforma în muncă în folosul comunității sau în amendă penală.

1. Pentru început, este criticabilă stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de 3 ani – anume de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției.

În toate dispozițiile relevante din Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, orice viitoare sancțiune sau orice posibilă executare a amenzii contravenționale se poate dispune după împlinirea unui termen de 15 de la momentul comunicării procesului-verbal de contravenție.

De la data comunicării unui proces-verbal de contravenție, contravenientul are posibilitate să achite sau să nu achite în termen de 15 zile jumătate din minimul special al amenzii.

De ce nu s-ar stabili termenul de 3 ani de la data la care procesul-verbal nu mai poate fi contestat?

Dacă termenele de 3 luni și 6 luni instituite la alin. (4) și (5) din modificare legislativă încep să curgă de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) din art. 28, adică de la expirarea termenului de 15 zile la data comunicării procesului-verbal, de ce termenul de 3 ani instituit de la alin. (7) din modificare legislativă începe să curgă de la data comunicării procesului-verbal? Care ar fi rațiunea sau utilitatea?

2. În ipoteza unei amenzi contravenționale neplătite preț de 3 ani, ce cuantum este supus transformării în muncă în folosul comunității sau amendă penală?

Formulăm această întrebare pentru că dacă se ajunge la o neachitare a amenzii preț de 3 ani de zile, deja au fost depășite situațiile reglementate la alin. (4) și (5) și s-au efectuat două majorări de 30% după ce au fost împlinite termenele de 3 luni și 6 luni.

3. Mai departe, este din nou criticabilă alegerea unui termen de 3 ani care permite organelor statului recuperara unei creanțe pe care – în lumina alin. (7) din modificarea legislativă – nu a reușit să o recupere timp de 3 ani.

Dreptul organelor statului de a cere executarea silită a acestor creanțe (amenzile contravenționale neachitate) este supus unui termen de prescripție.

Prescripția, ca natură juridică, a fost implementată tocmai pentru a sancționa un creditor neglijent (în această situație, statul) în momentul în care nu face demersuri în vederea recuperării unor creanțe.

Se instituie prin acest termen de 3 ani de la alineatul 7 un caz de întrerupere a termenului de prescripție? De ce nu se formulează astfel?

Prin introducerea unor drepturi ale statului, gradual, la diferite intervale de timp, se poate ajunge la o imprescriptibilitate a de a cere executarea silită a acestor creanțe (amenzile contravenționale neachitate), aspect care este, din nou, extrem de discutabil.

4. Cu privire la amenda penală, apreciem că aceasta nu se poate dispune/ reglementa în această situație din mai multe considerente. Vom începe cu cele de bază, urmând să le dezvoltăm și pe cele mai teoretice sau mai de specialitate:

În primul rând, Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001 reglementează regimul juridic al contravențiilor iar nu al sancțiunilor de drept penal.

În al doilea rând, nu vedem cu ce titlu se introduce amenda penală, ca ce fel de sancțiune? Ce fel de natură juridică?

Natura juridică a amenzii penale o cunoaștem, dar tocmai inserarea ei în acest act normativ creează suspiciuni cu privire la o altă natură juridică deși poartă o denumire foarte exactă.

  Art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001 reglementează tipul de sancțiune ce se poate aplica dacă o persoană (fizică sau juridică) săvârșește o contravenție.

Atragem atenția asupra faptului că, potrivit acestui act normativ, dacă o persoană săvârșește o conravenție poate fi dispusă față de el doar o pedeapsă principală sau o pedeapsă complementară.

Art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001 ne evocă următoarele:

(1) Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare.

(2) Sancțiunile contravenționale principale sunt:

a) avertismentul;

b) amenda contravențională;

c) prestarea unei activități în folosul comunității.

d) abrogată;

(3) Sancțiunile contravenționale complementare sunt:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;

b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități;

c) închiderea unității;

d) blocarea contului bancar;

e) suspendarea activității agentului economic;

f) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv;

g) desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială.

         Lecturând dispozițiile acestui articol, observăm faptul că amenda penală nu face parte din rândul sancțiunilor contravenționale principale sau complementare.

         Dacă se dorea introducerea acestei sancțiuni (nu amenda penală per se, ci o altă sancțiune care nu a fost introdusă până acum în O.G. nr. 2/ 2001 – pentru că amenda penală nu poate fi introdusă), prin proiectul legislativ de modificare și completare trebuia modificat și conținutul alin. (2) sau alin. (3) al art. 5, pentru a putea fi dispusă în mod legal.

În al treilea rând, practic se dorește înlocuirea unei sancțiuni contravenționale principale cu o sancțiune principală penală.

Vorbim despre încălcarea principiului ne bis in idem: din moment ce ai fost sancționat contravențional, nu mai poți fi sanționat din punct de vedere penal.

           A se vedea contravenția reglementată de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61 din 27 septembrie 1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice și infracțiunea prevăzută de art. 371 Cod penal.

         Dacă un cetățean săvârșește un element material dintre cele descries de cele două articole prevăzute mai sus și a fost sancționat contravențional, nu mai poate fi sancționat din punct de vedere penal. De asemenea, dacă acel cetățean nu a fost sancționat contravențional, poate fi tras la răspundere penală.

  În al patrulea rând, prin reglementarea acestei sancțiuni penale, se încalcă următoarele principii: Nullum crimen, nulla poena sine praevia lege poenali, Nulla poena sine lege scripta și Nulla poena sine lege certa.

   Practic, aceste principii cumulate arată faptul că, pentru a se putea dispune o pedeapsă (adică o sancțiune penală, inclusiv amenda penală), un anumit comportament/ o anumită faptă trebuie incriminat/ă, adică să fie declarat de o autoritate legiuitoare ca infracțiune, norma de incriminare să fie clară și concise și să se prevadă și sancțiunile penale ce se pot dispune în mod expres.

  Instituția amenzii penale și posibilitatea dispunerii ei sunt reglementate de către Codul penal actual.

            Pe scurt, pentru a se putea dispune o amendă penală față de un cetățean, acesta trebuie să fie cercetat penal pentru săvârșirea unei infracțiuni (iar nu a unei contravenții), trebuie să fie trimis în judecată, trebuie să se constate fără niciun dubiu că acel cetățean a săvârșit infracțiunea pentur care este cercetat și, suplimentar, norma de incriminare trebuie să prevadă ca pedeapsă principală alternativă (pe lângă cea a închisorii) și amenda penală.

În al cincilea rând, sistemul de stabilire a cuantumului amenzii penale (din Codul Penal) este unul mixt, bazat pe stabilirea unui număr de zile-amendă și pe stabilirea unui cuantum care să corespundă unei zile-amendă.

       Cum s-ar produce corelarea dintre amenda contravențională și amenda penală? Nu avem idee.

În al șaselea rând, s-ar ajunge la niște situații absurde în care un agent constatator să ajungă să determine cuantumul unei amenzi penale, aspect care este imposibil din foarte multe puncta de vedere.

În al șaptelea rând, nu este reglementată o procedură civilă/ penală de înlocuire a amenzii contravenționale cu amenda penală.

       Este reglementată o procedură civilă de înlocuire a amenzii contravenționale cu prestarea unei activități în folosul comunității, dar aceasta se soluționează de completurile civile.

În final, arătăm faptul că amenda penală, dacă nu este achitată, poate fi înlocuită cu închisoarea (raportat la numărul de zile amendă – stabilit de instanța de judecată).

Se dorește implementarea unei astfel de posibilități și în cazul amenzii contravenționale neachitate timp de 3 ani de zile ce poate fi înlocuită cu amenda penală?

5. Tot cu privire la alin. (7) lit. a), apreciem a fi redundantă inserarea posibilității de a se presta o muncă în folosul comunității, din moment ce art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001 deja reglementează prestarea unei activități în folosul comunității – drept sancțiune contravențională principală.

6. După forma în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 2/ 2001 și forma în vigoare a instituției amenzii penale reglementate în Codul Penal, pare că limita minimă a amenzii contravenționale (ce poate fi dispusă de către un agent constatator) este net inferioară limitei minime a amenzii penale ce poate fi dispusă de către o instanță de judecată.

Ce se întâmplă în situația în care un contravenient este sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 25 lei (minimul special prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001) și se solicită înlocuirea acesteia cu amenda penală?

Minimul special al amenzii penale în calculul efectuat potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal este în cuantum de 300 de lei. Nicio amendă penală nu se poate dispune sub acest cuantum, pentru că ar fi nelegală o astfel de soluție.

Cum s-ar putea înlocui o amendă contravențională în cuantum de 25 lei cu o amendă penală de același cuantum?

7. Dacă un cetățean a fost condamnat definitiv la pedeapsa amenzii penale (indiferent de cuantumul acesteia) și ulterior sau în paralel se dispune înlocuirea unei amenzi contravenționale în amendă penală, cum s-ar cumula acestea? Care ar fi calculul?

     V. În final, analizăm structura, forma și conținutul alineatului 8 care prevede posibilitatea cesionarilor de a obține o marjă de profit rezonabilă ce se recuperează de la debitorul cedat.

     În primul rând, nu înțelegem natura juridică a profitului și nu este reglementată corespunzător.

În al doilea rând, termenul de rezonabil (din marjă de profit rezonabilă) nu este unul cuantificabil și poate mai mult să expună statul în recuperarea datoriilor decât să îl ajute.

Dacă un cesionar recuperează creanța în mod integral de la debitorul cedat și apreciază că marja de profit rezonabilă este una de 90% din suma recuperată? Ce organisme ale statului controlează cuantumul marjei de profit și oportunitatea stabilii unei limite rezonabile? Nu știm răspunsul, nu este reglementat.

[1] Potrivit literaturii juridice de specialitate, termenul de act (act juridic) poate avea două sensuri: unul de negotium (manifestare de voință concordantă între părți care a generat un raport obligațional) și unul de instrumentum (adică un înscris ce oferă o formă raportului obligațional dintre părți).

[2] Continuăm cu punctul nr. 8 pentru că sunt identice problemele de la 1 la 7 în secțiunea nr. I anterior expusă..