Cum ajutăm avocații desemnați din oficiu?

Au o aplicabilitate reală dispozițiile art. 6 din Protocolul tripartit intrat în vigoare la data de 15.02.2024?

Protocol Onorarii.pdf

Download PDF • 1.50MB

Aug 2022 Protocol stabilire onorarii din Oficiu.pdf

Download PDF • 486KB

După cum bine știm, situația avocaților desemnați din oficiu în cauzele penale poate fi una atipică sau neplăcută. Dintre toate problemele pe care le-am putut identifica în ceea ce privește plata onorariilor cuvenite avocaților desemnați din oficiu, acest articol va trata o singură ipoteză: situația apărătorului desemnat din oficiu la începutul fazei de cameră preliminară sau la începutul judecății în primă instanță, ipoteză în care, după un termen de judecată sau mai multe, partea pentru care se acordă asistență juridică își angajează un apărător ales și se constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu.

În mod clar, la momentul la care partea se prezintă cu un apărătorul ales în fața judecătorului de cameră preliminară sau în fața instanței de judecată, delegația apărătorului desemnat din oficiu încetează în mod obligatoriu, dispozițiile art. 91 alin. (4) Cod procedură penală fiind foarte clare în acest sens.

În continuare, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată va constata intervenirea acestei situații prin intermediul încheierii de ședință.

În această ipoteză, se pune problema momentului la care se va dispune plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.

Aceste situații ar trebuie să fie reglementate, în teorie, de Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență judiciară și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență judiciară privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală – încheiat de către Ministerul Justiției, Ministerul Public și Uniunea Națională a Barourilor din România.

În Protocolul precedent – cel încheiat la data de 17.06.2022 și intrat în vigoare la data de 01.10.2022, situația era una clară.

Potrivit art. 6 din Protocolul încheiat la data de 17.06.2022,  „Delegația avocatului desemnat din oficiu încetează, potrivit art. 91 alin. (4) din Codul de procedură penală, la prezentarea avocatului ales. În acest caz, procurorul prin ordonanță sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată prin hotărâre, va dispune plata onorariului cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru prestațiile efectuate până la data încetării însărcinării, ținându-se cont de timpul necesar studierii dosarului, complexitatea cauzei, durata și numărul actelor de urmărire penală la care avocatul a luat parte sau numărul de termene la care a fost prezent în fața judecătorului de cameră preliminară ori a instanței. Onorariul astfel stabilit nu poate fi mai mic de 25% din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată”.

Astfel, în virtutea Protocolului precedent, indiferent de momentul în care ar fi intervenit încetarea delegației apărătorului desemnat din oficiu (pentru situația prezentării apărătorului ales), plata onorariului cuvenit acestuia din urmă se putea dispune doar prin intermediul hotărârii judecătorești ce urmează a fi pronunțată fie la finalul fazei camerei preliminare, fie la finalul judecății.  

Aceeși interpretare se desprinde și din lecturarea dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Protocolul din data de 17.06.2022:

„Onorariile cuvenite avocaților pentru asistența juridică acordată potrivit prevederilor alin. (1), se acordă o singură dată:

a) prin ordonanță, rechizitoriu sau acord de recunoaștere a vinovăției, pentru întreaga durată a urmăririi penale;

b) prin hotărâre, în cursul fazei de cameră preliminară sau a celei de judecată, separat pentru fiecare grad de jurisdicție.”

Astfel, chiar dacă judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată ar fi constatat faptul că delegația apărătorului desemnat din oficiu a intervenit, spre exemplu, în mijlocul fazei procesuale, dispoziția privind plata onorariului cuvenit se putea include în mod obligatoriu doar în hotărârea judecătorească ce urma a fi pronunțată.

În momentul în care plata onorariului cuvenit apărătorului din oficiu se dispune de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată prin intermediul hotărârii ce se va pronunța la finalul fazei procesuale, pot interveni o serie de probleme.

Există nenumărate situații în care delegația apărătorului desemnat din oficiu a încetat într-un moment incipient al fazei procesuale iar dosarul penal în care s-a acordat asistență juridică din oficiu se desfășoară în continuare în fața acelei instanțe pentru o perioadă de câțiva ani.

Astfel, în practica judiciară, identificăm des situații în care o fază a camerei preliminare se desfășoară pentru o perioadă de 1 - 2 ani de zile, iar faza de judecată în primă instanță se desfășoară uneori și pentru o perioadă de 3 - 4 ani de zile.

În aceste ipoteze, dacă a intervenit încetarea delegației apărătorului desemnat din oficiu, potrivit vechiului Protocol, plata onorariului cuvenit se va dispune abia la finalul fazei procesuale, prin intermediul hotărârii judecătorești pronunțate.

Practic, munca apărătorului desemnat din oficiu a fost deja efectuată însă plata onorariului cuvenit se va face la finalizarea fazei procesuale, după trecerea unui interval de timp de câțiva ani de zile.

Mai mult decât atât, în această situație sunt eludate și dispozițiile legale din Protocolul aflat în vigoare la momentul la care se emite delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru că pe parcursul a câțiva ani de zile vor fi adoptate noi Protocoale ce vor avea limite minime ale onorariilor mult mai mari și plata s-ar dispune în conformitate limitele minime stabilite în Protocolul în vigoare la data emiterii delegației apărătorului desemnat din oficiu.

La momentul la care s-a elaborat noul Protocol tripartit (la data de 08.02.2024), pare că s-a dorit rezolvarea acestei situații neplăcute pentru apărătorii desemnați din oficiu în cauzele penale.

Utilizarea termenului pare nu este una întâmplătoare deoarece, din punctul meu de vedere, noile dispoziții nu sunt aplicate în mod efectiv în practica judiciară și, în mod suplimentar, am identificat și o neconcordanță între dispozițiile reglementate de actualul Protocol.

La data de 15.02.2024 a intrat în vigoare noul Protocol privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență judiciară și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență judiciară privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală – încheiat de către Ministerul Justiției, Ministerul Public și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Printre altele, spre deosebire de Protocolul din data de 17.06.2022, actualul Protocol prevede la art. 6 următoarele aspecte:

Delegația avocatului desemnat din oficiu încetează, potrivit art. 91 alin. (4) din Codul de procedură penală, la prezentarea avocatului ales. În acest caz, procurorul prin ordonanță sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată prin hotărâre sau prin încheierea prin care judecătorul a stabilit că delegația își încetează efectele, va dispune plata onorariului cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru prestațiile efectuate până la data încetării însărcinării, ținându-se cont de timpul necesar studierii dosarului, complexitatea cauzei, durata și numărul actelor de urmărire penală la care avocatul a luat parte sau numărul de termene la care a fost prezent în fața judecătorului de cameră preliminară ori a instanței. Onorariul astfel stabilit nu poate fi mai mic de 25% din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată.

Astfel, pare că în noul Protocol s-a dorit corijarea situațiilor întâlnite în practica judiciară prin introducerea în art. 6 (spre deosebire de vechea formă a art. 6) a posibilității de a se dispune plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu și prin încheierea prin care judecătorul a stabilit că delegația își încetează efectele, iar nu numai prin intermediul hotărârii judecătorești.

Cu toate acestea, deși s-a emis această formă nouă și actualizată a art. 6, acesta din urmă nu se corelează în continuare cu art. 5 alin. (2) din actualul Protocol, alineat care a păstrat forma din Protocolul precedent:

Onorariile cuvenite avocaților pentru asistența juridică acordată potrivit prevederilor alin. (1) se acordă o singură dată:

a) prin ordonanță, rechizitoriu sau acord de recunoaștere a vinovăției, pentru întreaga durată a urmăririi penale;

b) prin hotărâre, în cursul fazei de cameră preliminară sau a celei de judecată, separat pentru fiecare grad de jurisdicție.

Astfel, în cadrul art. 5 alin. (2) din actualul Protocol nu se prevede posibilitatea de a acorda onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu și prin încheierea judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată prin intermediul căreia s-a constatat încetarea efectelor delegației.

Practic, nu există identitate de rațiune între dispozițiile art. 6 și cele ale art. 5 alin. (2) din actualul Protocol.

Propunerea mea pentru viitorul Protocol este aceea de a se modifica dispozițiile art. 5 alin. (2) în sensul introducerii unei noi litere, c), care să aibă următoarea formă – prin încheierea în care judecătorul a stabilit că delegația își încetează efectele, în cursul fazei de cameră preliminară sau a celei de judecată, separat pentru fiecare grad de jurisdicție.

Totuși, chiar dacă nu ar fi existat această necorelare sau lipsă de identitate între dispozițiile art. 6 și cele ale art. 5 alin. (2) din actualul Protocol, observăm faptul că, în continuare, modalitatea de reglementare și de formulare a art. 6 nu este una care să oblige în mod real judecătorii să dispună plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu prin încheierea în care s-a constatat că a încetat delegația acestuia din urmă.

Având în vedere că un Protocol nu trebuie să respecte neapărat normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative din Legea nr. 24 din 27.03.2000, nu există un mecanism de control (asemănător Consiliului Legislativ) care să atragă atenția asupra unor formulări defectuoase ce pot mai mult induce în eroare decât să rezolve o serie de probleme juridice.

Astfel, apreciem că formularea aleasă în Protocolul actual nu delimitează în mod concret situațiile în care se poate dispune plata onorariului și, mai ales, nu pare a stabili o obligație concretă pentru judecători, ci mai degrabă o obligație alternativă.

În continuare, din formularea actuală a art. 6 din Protocol, dacă în cursul fazei de cameră preliminară sau în cursul judecății delegația apărătorului desemnat din oficiu încetează prin prisma prezentării apărătorului ales al unei părți, judecătorul are două opțiuni: fie dispune plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu prin încheierea în care s-a stabilit acest aspect, fie prin hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată la finalul fazei procesuale.

Astfel, deși s-a dorit corijarea unei situații ivite în practica judiciară și reglementarea unei ipoteze noi, cu o soluție legislativă distinctă, formularea ambiguă aleasă în curpinsul art. 6 din Protocol lasă la aprecierea judecătorului modalitatea pe care o alege cu privire la onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.

În concluzie, situația neplăcută întâlnită în practica judiciară se perpetuează fără a exista o reglementare care să o rectifice.

Soluția pentru viitor ar fi regândirea formulării din actualul art. 6 al Protocolului într-o manieră care să permită identificarea unor situații distincte în care se poate dispune plata onorariului cuvenit apărătorului din oficiu și care să permită identificarea unor soluții distincte pentru fiecare dintre situațiile anterior expuse. Astfel, s-ar putea proceda la restructurarea art. 6 pentru a fi cât mai clar pentru destinatarii Protocolului și, simultan, s-ar putea renunța la supraîncărcarea acestuia cu multe ipoteze și soluții în interiorul aceleiași fraze.

Totuși, dacă nu se reformulează conținutul art. 6 din Protocol în următoarea versiune și această situație s-ar perpetua în practica judiciară, se naște o nouă întrebare: Ar fi utilă introducerea unei reglementări exprese în noul Protocol în care să se prevadă faptul că, în momentul în care se dispune plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, dacă de la momentul emiterii delegației și până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești a intervenit un nou Protocol ce prevede onorarii mai mari, acest onorariu să fie actualizat la zi?

Lăsând în urmă toate aspectele teoretice ale discuției, realitatea actuală ne indică faptul că, indiferent dacă ar fi existat sau nu aceste neconcordanțe între dispozițiile art. 6 și cele ale art. 5 alin. (2) din actualul Protocol sau dacă dispozițiile art. 6 erau extrem de clare și concise, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată tot prin intermediul hotărârii judecătorești pronunțate la finalul fazei procesuale ar fi dispus plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.

Astfel, se naște întrebarea finală: Care este soluția reală pentru a se putea implementa obligația judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată de a dispune plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu prin încheierea în care s-a stabilit faptul că a încetat delegația acestuia?

Soluția pare a fi una extrem de greu de găsit pentru că actualmente, identificăm în practica judiciară situația reactivării delegației emise anterior.

Această ipoteză este următoarea: a fost desemnat un apărător din oficiu la începutul fazei de cameră preliminară sau la începutul fazei de judecată, s-a prezentat ulterior un apărător ales și s-a constatat încetarea delegației apărătorului desemnat din oficiu. În continuare, apărătorul ales formulează o serie de cereri de amânare nejustificate, iar judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată este nevoit/ă să amâne judecarea acelei cauze raportat la o eventuală lipsă de apărare a părții din dosarul penal și, simultan, prin intermediul aceleiași încheieri, pentru a nu mai apărea o astfel de situație, dispune desemnarea unui apărător din oficiu – situația ce se traduce în realitatea obiectivă în reactivării delegației emise anterior. Astfel, apărătorul desemnat anterior din oficiu este chemat, din nou, spre a acorda asistență juridică în acea cauză penală în baza delegației anterior emise.

În aceste situații, este ușor de înțeles de ce judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată nu optează în mod efectiv pentru dispunerea plății onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu tocmai prin încheierea în care s-au constatat aceste aspecte: pentru a se asigura că, dacă va fi necesară reactivarea delegației emise anterior, nu se va dispune o plată dublă pentru același apărător desemnat din oficiu ce vine să acorde asistență într-o cauză penală unică.

Cu toate acestea, măsura reactivării delegației emise anterior nu ar trebui să existe, deoarece creează inechități pentru participanții la actul de justiție: partea căreia i se acordă asistență juridică beneficiază de acest serviciu dar apărătorul desemnat din oficiu nu poate primi onorariul cuvenit până la finalul fazei procesuale (adică pentru o perioadă de câțiva ani) deoarece nu se știe dacă va fi necesară reactivarea delegației emise anterior.

În mod cert, trebuie creată o soluție pentru viitor în vederea eliminării acestor situații ivite în practica judiciară. Din nou, necunoscuta din această ecuație privește identificarea celei mai potrivite soluții: să fie benefică o intervenție legislativă sau una privind modificarea următorului Protocol?

În mod clar, o modificare a art. 91 alin. (4) din Codul de procedură penală nu ar fi una benefică. Codul de procedură penală reglementează modalitatea în care se defășoară un proces penal și nu poate cuprinde dispoziții cu caracter administrativ.

O eventuală modificare a dispozițiilor Legii nr. 51 din 7 iunie 1995 (*republicată*) pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat*) nu ar fi, de asemenea, indicată, întrucât acest act normativ nu cuprinde capitole sau secțiuni privitoare la momentul la care se poate dispune plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.

Pare că răspunsul la întrebarea adresată ar fi regândirea și restructurarea viitorului Protocol ce urmează a fi încheiat între Ministerul Justiției, Ministerul Public și Uniunea Națională a Barourilor din România.